Finalizarea Strategiei economice de dezvoltare a României pe termen mediu reprezintă una dintre priorități. Inconsistența măsurilor de politici publice din ultimele două decade apare in principal din cauza lipsei unei ancore strategice, a câtorva obiective tactice si a lipsei de programare economică orientativă. Lipsa unui Consiliu de stat al Planificării Strategice (dacă ne supără numele să-i spunem Consiliu de Programare Economică Orientativă, așa cum există în aproape toate țările dezvoltate) presupune orientarea spre ținte pe termen scurt, mize mărunte s.a.m.d.
Cred că, pe lângă aderarea la Zona Euro, unul dintre obiectivele tactice ale României trebuie să fie trecerea de la stadiul de dezvoltare bazat pe eficiență către stadiul de dezvoltare bazat pe inovatie. Avem aici si un criteriu cantitativ prin care putem monitoriza progresele privind atingerea acestei ținte. Este vorba despre scorul aparut in Raportul Competitivității Globale 2013-2014, fundamentat de World Economic Forum și coordonat de renumitul economist Xavier Sala-I-Martin, profesor la Columbia University unul dintre cei mai buni specialiști în creștere economică și dezvoltare.
România a urcat două poziții în Topul Competitivității la nivel mondial (Global Competitiveness Report 2013 – 2014), de pe locul 78 pe 76 din 148 de tari analizate. Am depășit astfel Slovacia, care a coborat de pe 71 pe 78. Din cei 12 indicatori luati in calcul, avem progrese la dezvoltarea institutionala (+ 2 pozitii), mediul macroeconomic (+ 11 pozitii), dezvoltarea pietei financiare (+5 pozitii), inzestrare tehnologica (+5 pozitii), complexitatea afacerilor (+ 9 pozitii) și inovare (+5 pozitii). Am cazut in top la infrastructura (- 3 pozitii), sanatate si educatie primară (- o pozitie), eficienta pietei bunurilor (- 4 pozitii), eficienta pietei muncii (-6 pozitii), marimea pietei (-3 pozitii). Stagnam in top