Preşedinta Consiliului de Administraţie al televiziunii publice italiene (RAI), jurnalista Lucia Annunziata, a propus, la cererea liderilor sindicali, transmiterea în direct a marelui miting pe care îl vor organiza sindicatele italiene sîmbătă, 4 octombrie, pentru a protesta împotriva intenţiei guvernului de a reforma sistemul de pensii. Consiliul a respins propunerea, dar s-au dat asigurări că evenimentul va avea parte de o "acoperire corespunzătoare" în emisiunile de ştiri. Liderii sindicali au declarat că se încalcă principiul pluralismului: televiziunea publică refuză să transmită în direct o manifestaţie pe care sindicatele o consideră de importanţă naţională - în definitiv, reforma sistemului de pensii îi priveşte pe toţi; în schimb, au fost mai multe ocazii cînd premierul Berlusconi a cerut să apară în direct pentru a transmite "mesaje către ţară" şi i s-a permis să o facă, şi încă la ore de maximă audienţă. Italia este una dintre ţările fondatoare ale Comunităţilor Europene, este membră în "Grupul celor 8", deţine preşedinţia UE în acest semestru. Şi totuşi, de cînd a venit la putere guvernul Berlusconi are mari probleme privind libertatea presei: organizaţiile internaţionale ale jurnaliştilor, Consiliul Europei şi chiar reprezentanţi ai Comisiei Europene au scos în evidenţă conflictul de interese în care se află premierul italian, ca şef al executivului (deci şef indirect şi peste televiziunea publică, a cărei conducere e numită, conform legii, de majoritatea parlamentară) şi totodată patron al unui trust media. Episodul invocat mai sus seamănă nu cu ceea ce ne-am aştepta de la o democraţie occidentală, ci mai degrabă cu ceea ce se întîmpla în România la începutul anilor í90, cînd opoziţia solicita în van ca mitingurile sale să fie transmise la televiziunea de stat, pe atunci singura. Diferenţa este că în Italia sînt mai multe televiziuni. Dar ele sîn