Cele peste 80.000 de contestații la care au răspuns vineri comisiile de evaluare de la Bacalaureat dau proporția situației în care este școala românească. Mulți elevi și părinți au reclamat condițiile în care s-a dat examenul.
Astăzi, după soluționarea contestațiilor, se discută dacă nu e mai bine ca în toamnă să fie o supraveghere lejeră, subiecte mai ușoare și condiții care să permită celor 50.000 de elevi picați să treacă mai ușor examenul.
Problema educației românești este că, în 12 ani, școala nu poate produce o generație onestă și corectă, care să respingă frauda din interior și să nu aibă nevoie de nicio supraveghere.
În 20 de ani de schimbări și reforme, fiecare ministru al Educației a resetat sistemul fără să rezolve nimic. Toți au luat măsuri mai mult administrative și niciunul nu a avut vreo viziune.
Nimeni nu a regândit scopul educației. Nimeni nu a făcut un portret robot al individului pe care școala trebuie să îl producă pentru societate.
Lipsa de viziunea fost dublată de un fenomen care este ca un cancer: numirea directorilor de școli și a șefilor de inspectorate școlare pe criterii politice. Oameni complet incompetenți au ajuns pe funcții din care distrug generații întregi. Acesta este unul dintre motivele pentru care s-a ajuns la situații în care există licee cu toți elevii picați.
Cei 50.000 de elevi care nu au putut să treacă examenul de Bacalaureat din acest an au menținut atenția publicului pe situația din licee. Cancerul este însă mult mai extins în mediul universitar, care are rolul de a produce elite pentru societate.
Sub plapuma autonomiei universitare stau la căldurică, de ani de zile, veritabili baroni ai sistemului care au transformat universitățile în fabrici de profit. Au mărit cifrele de școlarizare, până când le-au pleznit sălile de curs, numai cu gândul la taxele pe care le plătesc studenții.
