Monograme Daca in urma cu vreo sapte ani Adrian Piticariu se arata oarecum mefient in legatura cu viitorul sau destin artistic, anii studentiei ne-au infatisat un alt om, decis si hotarit in a-si gestiona viitorul la nivel de performanta. Anii formarii iesene i-au permis, in deplina libertate, sa opteze pentru o formula de expresie strict individualizata si, evident, marcata de originalitate. Astazi, pictorul iesean se misca ferm si cu o buna formula de management al carierei avind firesti relatii de colaborare cu diverse galerii din Franta unde expune curent si cu rezultate remarcabile. Recent i s-a propus sa ilustreze cu lucrarile lui volume de poezie ale unor tritati oameni de litere din Franta. Formula lui de succes nu tine nicidecum de vreo filiatie autohtona, tinarul artist fiind atras de orizontul imagistic al Orientului de unde a extras nu numai fastul opulent al decorativului, ci si rafinamentul unor formule grafice bazate pe stilizari impinse pina in pragul excesului. Nesfirsite arabescuri solicita fantezia si anima compozitiile prin modul de asociere plastica a planurilor compozitionale. Renunta la efectele perspectivei si singurele relatii cu tridimensionalul survin in momentul asocierii unor obiecte pretioase care sugereaza ideea unor veritabile bijuterii. Minutia cu care lucreaza il situeaza in proximitatea vechilor caligrafi care, ornamentind scrieri celebre le impodobesc cu veritabile ornamente, ele insele opere in sine. Bucuria supraabundentelor detalii, minutia cu care trateaza fiecare centimetru de pictura dovedesc tenaticitatea si aplicatia pentru lucrul elaborat prin mijlocirea unei lupe. Alteori se exerseaza cu succes in arta vitraliului asemenea mesterilor care au trudit la vitraliile marilor catedrale gotice spre a amplifica lumina naturala si a decora ferestrele unor asemenea ctitorii. Raza sau rozacea de la Notre Dame din Paris sau de la cat