De la Dacia care funcţiona ca Ambulanţă în 1979 până la maşinile nemţeşti ultramoderne de acum, Ilie Mateiaş a fost martorul a mii de urgenţe, în cei 30 de ani de când este ambulanţier. El este şoferul care conduce duba ceea albă cu dungi portocalii, care te face să te gândeşti la tot ce e mai rău atunci când o vezi, şi mai are şi sirena pornită. Aşa se vede din exterior, aşa este în opinia tuturor celor care n-au avut vreodată nevoie de ambulanţă. Doar un şofer de ambulanţă. Dar niciun şofer de ambulanţă nu este doar un şofer, este un ambulanţier. Adică participă la actul medical cot la cot cu medicul, acordă primul ajutor şi face tot posibilul să salveze vieţi. Ilie Mateiaş este ambulanţier de 30 de ani, încă de când Serviciul de Ambulanţă ţinea de Spitalul Judeţean iar maşinile cu care se făcea intervenţia erau Dacii sau microbuze TV. „La vremea respectivă, acele maşini erau bune, dar, puse faţă în faţă cu ce avem astăzi, nu se compară”, îşi aminteşte Ilie Mateiaş. Contrar a tot ceea ce s-ar putea crede, Ilie Mateiaş spune că volumul de muncă nu e mai mare acum decât în anii ’80. „Atunci nu aveau oamenii maşini personale ca acum, când multe urgenţe ajung la spital cu autoturisme personale. Toate urgenţele erau preluate de noi şi aveam foarte mult de muncă”, declară Ilie.

O meserie plină de adrenalină

Avea 21 de ani când s-a angajat la Ambulanţă. Lucrase ceva timp ca mecanic auto dar i-a plăcut mai mult la volan şi s-a făcut şofer la aprovizionare. Lucrurile care au urmat s-au succedat de aşa manieră încât în scurt timp a ajuns şofer pe ambulanţă. În cele trei decenii de când face aceeaşi muncă, Ilie spune că nu a avut niciun moment de cumpănă în care să-şi dorească să plece şi să lucreze altceva, în altă parte. „Este o meserie interesantă şi niciun caz nu seamănă cu celelalte. Nu ai cum să te plictiseşti sau să-ţi doreşti să faci altceva. Ai