"Dansul, seducţia şi erotismul sunt fireşti. Adolescentele nu sunt zăvorâte în case, bine supravegheate de părinţi, ci dansează libere în piaţă, sub privirile binevoitoare ale adulţilor care beau rom sprijiniţi de zidurile bisericii. Noaptea se adânceşte. Adormim cu nările pline de miros de trabucuri în casa întunecoasă a lui Nelson, gazda noastră din Viñales.", scrie Elena Stancu într-una dintre ameţitoarele - ca un cocktail bine dres - pagini ale albumului Cuba continuă*.

Alături de editurile Litera, ICR, Vellant, Humanitas sau Igloo media, editura Art a rămas una dintre puţinele instituţii care continuă să publice, la noi, albume de artă. Ba, mai mult, îşi îngăduie, cu apreciabilă tenacitate, să scoată albume de autor, în condiţii grafice şi tipografice pe care nu ne sfiim să le numim excepţionale. Este şi cazul acestui Cuba continuă, un dosar de călătorie atipic, închegat din fotografiile lui Cosmin Bumbuţ şi din textele Elenei Stancu (& Bumbuţ, mai rar, cu participări scurte, emancipate de zgura detaliilor nesemnificative şi cu o siluetă stilistică zveltă). O călătorie de o lună de-a lungul şi de-a latul insulei, cu popasuri la Havana şi Santiago de Cuba, trecând prin Cienfuegos şi Trinidad, prin Santa Clara şi Baracoa, înţepând munţii Sierra Maestra sau adăstând pe Playa Anćon.

E toată Cuba aici, dar nu neapărat în datele ei geografice şi în varietatea sa arhitecuturală sau a peisajelor naturale, cât, mai ales, în specificitatea tulburătoare a oamenilor ei. De toate condiţiile profesionale, de toate umorile, dar nivelaţi de un soi de inegalabil şi bizar simţ al libertăţii, care pare să însemne bucuria traiului de pe azi pe mâine, firescul statului cu burta la soare şi cu mâinile în buzunarele goale, mulţumirea de a nu avea niciun ban dar, simultan, de a nu duce nevoie de nimic. E aici, sugerează Elena Stancu, un soi de grădină a raiului, un