După 10 zile de la scrutin, a fost validat referendumul de la Costineşti privind gazele de şist. O fi bine sau rău?

Din când în când, se mai întâmplă şi lucruri bune în România. Nu foarte des, căci ne-am putea obişnui şi - Doamne, fereşte! - plictisi. Referendumul de la Costineşti, din gama celor 3 organizate în judeţul Constanţa pe tema gazelor de şist, concomitent cu alegerile parlamentare, se înscrie în rândul lucrurilor normale dacă am locui într-o ţară normală, sau a minunilor de dinaintea Crăciunului, în cazul nostru.

Spuneam în materialul anterior că trebuie acordată o importanţă crescută informării corecte a populaţiei cu privire la riscurile exploatării gazelor de şist prin fracturare hidraulică. Ei bine, chiar dacă această informare nu a fost făcută de către autorităţile locale din Mangalia, Limanu şi Costineşti (localităţile constănţene unde s-a organizat referendum pe 9 decembrie 2012), a compensat cu brio societatea civilă. Mai mulţi voluntari, unii veniţi chiar şi de la sute de kilometri, au mers timp de două săptămâni din poartă-n poartă pentru a explica oamenilor ce înseamnă gazele de şist şi riscurile asociate cu fracturarea hidraulică a acestora. Strădania lor a fost încununată de succes la Costineşti, singura localitate unde referendumul a întrunit cvorumul necesar pentru a fi validat.

De bună seamă că edilii se bucură pentru acest rezultat, întrucât au dobândit astfel un argument în plus în faţa negociatorilor chevronişti, care ar putea cântări greu: autorizaţii de construire refuzate, scandaluri cu guvernanţii, iar lista rămâne deschisă. Gestul este cu atât mai important cu cât vine la nici 48 de ore de la declaraţia lui Victor Ponta cu privire la contractele cu Chevron, prin care lasă de înţeles că greul pentru ecologişti abia începe...

Să privim totuşi înainte cu speranţă şi înapoi cu mândrie! Validarea referendumului de