Orice proces fiziologic, oricât de elaborat, are din când în când mici imperfecţiuni, care de cele mai multe ori se rezolvă spontan. Aşa se întâmplă şi în cazul apariţiei chisturilor ovariene, majoritatea fiind legate de evoluţia ciclului menstrual şi hormonilor care îl întreţin. Un chist este o formaţiune cu conţinut lichid, ce poate apărea în orice parte a corpului.FENOMEN DE MASĂ
Aproape toate femeile se confruntă cu această problemă ginecologică pe parcursul vieţii, mai ales în perioada fertilă şi este meritul extinderii investigaţiilor imagistice, care s-au dezvoltat enorm în ultimele decenii, de a înţelege cu adevărat amploarea fenomenului. Femeile privesc înspăimântate descoperirea unei astfel de formaţiuni, dar trebuie ştiut că aceste chisturi sunt inofensive şi cele mai multe dispar spontan în câteva luni.
În fiecare lună pe un ovar se dezvoltă câţiva folicululi, dintre care unul va expulza ovocitul la mijlocul ciclului menstrual. Dacă acest lucru nu se produce (din cauza unor disfuncţionalităţi hormonale), foliculul continuă să crească, transformându-se în chist, care e nedureros şi cu tendinţa de involuţie. Alteori, expulzia ovocitului se produce, dar foliculul se închide ulterior şi acumulează lichid, transformându-se astfel în chist, care se măreşte destul de mult şi poate sângera.
Complicaţiile se produc în cazul chisturilor mari, care pot torsiona ovarul (producând o durere violentă, bruscă) sau în caz de ruptură a chistului, când se produce o hemoragie internă. Chistul are peretele subţire, un singur compartiment cu conţinut lichid şi dimensiuni de circa 1,5 cm, uneori depăşind 5 cm, ajungând chiar la 8-10 cm. Deşi sunt specifice vârstelor fertile, apărând chiar şi în perioada sarcinii, se pot observa şi în menopauză, când trebuie supravegheate mai atent.
Ele nu influenţează dezvoltarea unei eventuale sarci