In 1945, Guenon scria "Domnia cantitatii si semnele vremurilor", definind modernitatea ca hegemonie a "cantitatii", obsesie european-occidentala, sinonima cu occidentalismul insusi. Operand distinctii aproape echivalente intre esenta si substanta, calitate si cantitate, superior si inferior, forma si materie, principiu activ si principiu pasiv, iluminare si intuneric si, in ultima instanta, Cosmos si Haos, Guenon vedea o lume evoluand in cadrele unei ultime faze apartinand unui ciclu temporal sub semnul coborarii de la polii "pozitivi" ai acestor dualitati spre polii "negativi" pereche. Totusi, admitea autorul, "cantitatea" apare cumva amestecata cu "calitatea", un argument fiind insusi caracterul discontinuu, neomogen al spatiului si timpului, categorii intelese ca admitand diferentieri dictate mai ales de principiul calitatii, principiu ce permite si simbolizarea. Or, nu este capacitatea de a simboliza insasi esenta actului de cultura? Poate ca nu ar fi lipsita de interes o plimbare printre jaloanele culturii europene, ne-om mai dumiri astfel cum e cu identitatea asta europeana. Neincrederea lui Guenon (un initiat in tainele Orientului) in modernitatea pe care o opune traditiei si in optica stiintelor moderne e o provocare. Diferentierea calitativa e detectabila in istoria culturii si civilizatiei europene de la inceputuri pana azi, altfel cum am fi supravietuit? Sa ne aprop(r)iem, pe cat ne sta in putinta, miezul unor spatii si timpuri europene punctate de arta primitiva, miturile si epopeile antice, cavalerismul medieval, renascentism, baroc, stradaniile iluministe, romantism, proiectele "natiunilor", creatiile timpului "modern" si "postmodern", luand aminte la contextul istoric si la framantarile politice, dar si religioase: poate ne vom simti mai "acasa" in coltul nostru de Europa. In 1945, Guenon scria "Domnia cantitatii si semnele vremurilor", definind modern