Ionel Dănciulescu e mîhnit că în România fotbalul se practică cu buletinul în mînă şi vrea să ştie dacă mai este dorit sau nu în Ştefan cel Mare.- Danciu, ce faci pînă la urmă, pleci sau rămîi la Dinamo?
- Aştept să mi se spună în faţă dacă nu mai sînt dorit pentru că e perioadă de transferuri şi am posibilitatea să-mi aleg altă destinaţie. Tot apar zvonuri că eu sînt oaia neagră a echipei, se tot continuă pe linia asta că ar trebui să părăsesc echipa, dar n-am auzit vreo declaraţie de la domnii Badea şi Borcea cum că ar vrea să încheiem contractul.
- Dar e posibilă o despărţire?
- Dorinţa mea e să rămîn la Dinamo, dar văd că sînt tocat o dată la două-trei săptămîni cu veşti prin mass-media cum că trebuie să plec. Eu vreau să cred că zvonurile astea nu vin din cadrul clubului. Cine se ascunde şi nu-mi spune în faţă e un om mic, slab, fără coloană vertebrală. Ce-am făcut? Am dat cuiva în cap, am deranjat pe cineva? Nu cred că sînt eu buba echipei, să nu uităm că în fotbal se cîştigă şi se pierde în 11!
- Te deranjează că în fiecare pauză competiţională eşti în capul listei de plecări?
- Nu ştiu ce interese sînt şi de unde vin, am mai spus-o, vreau să cred că nu din cadrul clubului. Dar mereu noi, ăştia mai bătrîni de la echipă, picăm urît. Să mi se spună să plec, ne dăm mîna şi "La revedere!". Plec cu capul sus pentru că nu mă poate arăta nimeni cu degetul. Pot să-i privesc în faţă pe oricare dintre conducători, iar cînd o să ne despărţim, poate o să spun şi eu mai multe!
- Crezi că o cauză ar fi şi evoluţiile tale din sezonul trecut?
- Îmi asum faptul că am avut un sezon mai slab, dar hai să ne asumăm toţi acest lucru. Am dat anul trecut zece goluri, iar în tur am prins doar vreo trei meciuri ca titular! Cînd m-am întors la Dinamo, şefii m-au rugat să vin şi ştiu foarte bine la ce am renunţat, nu trebui
