Presedintele Basescu spune ca „nici parlamentari, nici jurnalisti nu pot fi deasupra legii".
Corect, nu? Ce-ti poti dori mai mult decit un presedinte care tine ca la ochii din cap la acest principiu? Ei bine, e doar aparent corect, in acest caz vorbim despre un mod aberant de a intoarce un principiu corect chiar impotriva spiritului care l-a propulsat in legea fundamentala.
Evident, vorbim despre cazul ziaristului arestat pentru ca avea in posesie secrete de stat. Nu voi face o pledoarie pentru nesupunere civica, spunind ca avem o lege stupida care nu trebuie aplicata pentru ca aduce atingere unor interese publice superioare.
Nesupunerea civica este o arma cu traditie, aplicabila atunci cind o lege e nedreapta in raport cu un principiu mai inalt valorizat de societate sau de o parte a societatii.
Exemplul clasic este lupta pentru drepturile americanilor de culoare, care a plecat de la refuzul unei femei de a respecta segregatia in autobuze, desi aceasta era legala atunci. Recent, o jurnalista de la New York Times a preferat sa incalce legea decit sa-si dezvaluie o sursa.
Asadar, exista legi deasupra caruia merita sa fii si a compara acest gen de actiune civica cu lupta parlamentarilor romani pentru a-si apara impunitatea este cel putin un caz nefericit de retorica prezidentiala care o ia pe aratura.
Dar nici macar nu vorbim despre un caz dramatic de nesupunere civica. Din simplul motiv ca procurorii au aplicat un articol din Codul Penal ignorat pina acum si scos de la naftalina pentru ca „organele" vor sa-si arate muschii.
Vorbim despre o ramasita de drept sovietic anulata implicit de legi mai noi si de precedente europene, iar Presedintele se face ca nu intelege atita lucru.
Ca sa fac o comparatie, exista in Romania o lege a presei data pe vremea lui Ceausescu, care spune ca presa e vocea Par