De luni întregi, noi, ziariştii, le spunem că toţi politicienii sunt nişte nenorociţi. Că, oricum se va numi viitorul preşedinte, România va rămâne o groapă de gunoi.
Nu pot să o uit pe ziarista care moderează „Ora de Foc” afirmând cu o ironie superioară: „Mai pot pretinde aceşti domni candidaţi să conducă o ţară, dacă nu au reuşit să se înţeleagă nici măcar pentru o dezbatere televizată?”.
Adică: noi ziariştii suntem nişte oameni extrem de inteligenţi, cât se poate de competenţi şi oneşti, pe deasupra. Iar noi vă spunem vouă, alegătorilor, că toţi ăştia care ne conduc ţara sunt nişte proşti, şi corupţi pe deasupra.
În fruntea congregaţiei jurnaliştilor înţelepţi şi scârbiţi de politică, unul dintre angajaţii familiei senatorului PC Dan Voiculescu, Mircea Badea.
„Japiţele astea vin să vorbească de responsabilitate? (...) Du-te, băi, dracului cu soluţia ta. Bagă-ţi-o în trei litere. Boule!”: opinia lui Badea despre aceşti politicieni inutili.
Te-ai fi aşteptat ca alegătorii, ascultând sfatul unor asemenea personaje, să stea acasă. Să nu se deranjeze să dea un vot fără nicio valoare practică.
Ce contează pe cine alegi dacă Mircea Badea îţi spune că nu e mai nimic care să-i deosebească pe Băsescu, Geoană şi Antonescu? Başca fraudarea alegerilor, chestie care chiar te face să te simţi inutil.
Şi totuşi, oamenii au ieşit la vot. Aproape la fel ca la prezidenţialele din 2004, mai mulţi ca la parlamentarele din 2008, mai mulţi chiar ca la localele din acelaşi an, deşi, teoretic, şi parlamentul şi primarul au o influenţă mai mare asupra vieţii de zi cu zi decât şeful statului.
Vom discuta mult de ce alegătorii români sunt atât de fascinaţi de preşedintele României şi se înghesuie să-l voteze. Dar teoria mea este că toată această presiune pentru a-i conving
