Vehemenţa prin care aproape toată mass-media atacă, zi de zi – cu motiv sau fără – actuala putere şi persoana preşedintelui este tragicomică. Am ajuns în situaţia absurdă în care tot ce se întâmplă rău în ţara asta este pus pe seama Guvernului şi a Preşedinţiei. Chiar şi atunci când vine o zi în care nu mai există subiecte de care să se agaţe, mass-media fabrică ştiri, din nimic, sau interpretează grotesc întâmplări banale.
Nu sunt deloc un suporter al actualei puteri, dar nu pot s-o diabolizez în bloc, oră de oră. Am multe alte treburi mai importante, care depind exclusiv de viaţa mea, de destinul meu, de voinţa mea, pe mintea mea. Este absurd şi nesănătos să-ţi trăieşti viaţa ca o continuă căutare de ţapi ispăşitori. Este total stupid să-ţi conduci viaţa exclusiv printr-o dependenţă de relaţia cu o putere politică – oricare ar fi ea, bună, rea.
Marea concluzie a asediului mass-media asupra actualei puteri este una singură: pur şi simplu această putere este de vină pentru că există. Ca şi cum ne-ar fi fost impusă împotriva voinţei noastre de către diavol sau o civilizaţie extraterestră.
Când s-a aflat că, potrivit studiilor UE, românii muncesc cel mai mult din Europa – 41,3 ore de lucru pe săptămână – fiind şi cel mai prost plătiţi, a ieşit scandal de presă. De vină este, desigur, actuala putere, care, mână în mână cu oamenii de afaceri corupţi, pun poporul muncitor la jug şi-l jecmănesc cu neruşinare. Dar despre faptul că acelaşi studiu UE arăta clar că tot românii au cea mai scăzută productivitate a muncii din Europa, s-a vorbit puţin şi în şoaptă.
Îmi aduc aminte de o experienţă extrem de amară legată de compania de publicitate a unor prieteni. Având un contract de colaborare cu ei, luni în şir am lucrat zilnic la sediul lor. Aveau vreo 25 de angajaţi tineri. Condiţiile de lucru erau excelente la toate capitolele – în
