Daca ai mai mult de 30 de ani, ai inteles deja poanta. Daca nu, o sa ti-o mai spun o data: Culture Club, cu Boy George in fata, a fost un proiect muzical notoriu. Jocul meu de cuvinte nu aspira la aceeasi notorietate, dar exprima destul de bine ce am de gand cu rubrica asta: sa ma ocup de partea culta (si, uneori, cult! ) a clubbing-ului. Faptul ca Boy George – vocalul originalului Culture Club – e si DJ, reuseste sa completeze foarte bine conexiunile pe care le sper de la titlurile mele.
Desigur partea de „Culture" este la fel de greu de stabilit unde incepe si unde nu mai e... ca atunci cand vrei sa stabilesti ce e frumos si ce nu. Obiectivitatea este un ideal, asa ca e bine sa stiti de la inceput ca eu cred ca pana si axiomele din matematica nu sunt altceva decat niste pareri. Ale unor oameni. Trebuie asadar sa decideti daca aveti sau nu incredere in mine. Argumente ar fi (nu neaparat in aceasta ordine): sunt rau, am peste 30 de ani, mixez de la 17, multe cluburi, multe locatii „edge", radio, am facut excese, de unele dintre ele m-am lasat, castile pe care le folosesc nu sunt un brand la moda si nu au BassBoost, au in schimb buton de Mono (DJ-ii stiu de ce), nu „pun" de pe laptop, am pus pe vinil, stiu cine e Klaus Schulze.
Despre ce o sa scriu in Culture Clubbing? Subiectele mele favorite vor fi in general evenimentele la care televiziunile nu-ti spun sa te duci, DJ-ii care au creat adevarate curente, locurile unde ai rar „sansa" sa te enervezi din cauza selectiei si a tehnicii rezidentilor si experimentele care au loc in cluburi desi se numesc cu alte ocazii teatru, film, concert, dans.
Despre ce nu o sa scriu? Recunoasteti ca ar fi cel putin amuzant sa insir acum un pomelnic de tristeti pe care le voi ignora in continuare. Simplul fapt ca le-as numi ar insemna deja ca le bag oarecum in seama. De acord?
De ce sa ma citesti?
Pe
