A învăţat această meserie în urmă cu 10 ani şi de atunci străbate ţara în lung şi în lat, împreună cu soţia sa, pentru a-i îndulci pe amatorii de bunătăţi tradiţionale.

Pakut Gaspar se mută periodic din oraş, în oraş, de peste un deceniu şi spune că nu ar renunţa la acest mod de viaţă nici în ruptul capului. Îi place să trăiască aşa, să fie mereu pe drumuri.

„Umblăm prin toată ţara, începând de la Calafat, până la Dorohoi, Sighetul Marmaţiei, Tulcea, Bucureşti. Îmi place foarte mult să mă plimb să văd locruri noi", spune Pakut Gaspar.

De la ciment, la aluat

În tinereţe, a fost constructor , însă după revoluţie, s-a decis că este momentul să facă altceva. Meseria a învăţat-o de la bătrâni şi este foarte mândru de munca sa.

„Înainte lucram în construcţii, zidărie. Democraţia asta nereuşită m-a obligat să aleg această cale. Revoluţia care a fost înţeleasă greşit este de vină să zic aşa. Părinţii mei se ocupau şi cu aşa ceva. Nu se învaţă greu deloc. Într-o lună de zile oricine poate ajunge să facă kurtoskalacs (colaci n.n.)) foarte buni. E mult mai uşor decât în costrucţii", mai spune interlocutorul nostru maghiar ajuns şi pe meleaguri gălăţene.

Este la noi în oraş de trei săptămâni, împreună cu soţia sa şi îi vor prinde şi Sărbătorile Galaţiului, tot aici. A începtu să-i placă în acest oraş, mai ales că nu vine pentru prima dată.

„Suntem aici de aproape trei săptămâni. Avem apartament închiriat. Când stăm mai mult într-un oraş aşa procedăm. Rezolvăm tot ce ţine de autorizaţii şi apoi ne apucăm de treabă. De Zilele Galaţiului, vom fi tot aici. Ne vor veni şi ajutoare. Venim aici de mai mulţi ani", adaugă Pakut Gaspar.

Într-o scurtă caracterizare a oraşului, interlocutorul nostru spune că nu a auzit nicăieri mai multe sirene decât aici.

„Galaţiul e deosebit în felul său. Vezi numai ambulanţă, poliţie, pompieri şi auzi