Profesorul Constantin Barbu, care a coordonat proiectul "Integrala Manuscriselor Dimitrie Cantemir", spune, într-un interviu acordat MEDIAFAX, că povestea acestora este o odisee, pentru care este nevoie de îndurare, de muncă, dar Cantemir, "principele cel mai cultivat din ultima mie de ani", merită.
Primele 25 de volume din "Integrala Manuscriselor Dimitrie Cantemir", un proiect coordonat de profesorul Constantin Barbu şi realizat cu aprobarea lui Vladimir Putin, vor fi donate, joi, Bibliotecii Academiei Române, de către Ambasada Federaţiei Ruse la Bucureşti.
În acest context, profesorul Constantin Barbu a acordat un interviu agenţiei de presă MEDIAFAX:
Reporter: Care este contextul în care aţi avut primul contact cu manuscrisele lui Dimitrie Cantemir de la Moscova?
Constantin Barbu: Cred că prin 1979, pe când lucram la o carte de metafizică despre Ens (anume "Reamintirea Fiinţei", care a apărut în 1985, sub titlul "Rostirea esenţială"), am citit despre Ens în "Metafizica" lui Dimitrie Cantemir, traducerea cărţii "Sacro-Sanctae Scientiae indepingibillis Imago". Transcrierea textului latinesc o făcuse Tocilescu după manuscrisul aflat în Lavra Serghei, iar copia se afla la Biblioteca Academiei Române. Cercetarea am publicat-o în revista Ramuri (5/1981) sub titlul "Ens şi căile lui înspre Fiinţă şi către ins". Eseul a provocat curiozitatea lui Mihai Şora, academicianul de astăzi şi cel mai mare filosof european din zilele noastre.
În chip fericit, primul manuscris pe care l-am ţinut în mână la Moscova a fost chiar "Sacro-Sanctae Scientiae indepingibillis Imago". Manuscrisul se păstrează la Biblioteca de Stat din Moscova (venind de la Lavra Serghei), în condiţii absolut excepţionale, aproape că simţi mirosul aurului cu care Cantemir şi-a ornat cartea şi tăria purpurei cu care a scris titlul capitolelor. Îmi amintesc şi acum intervenţia