SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Domnule, mi-a spus o octogenară, care a lucrat de la 30 de ani în două dintre cele mai mari muzee din Statele Unite, într-o funcţie foarte onorantă, acum sînt bătrînă şi mi se iartă multe. Dacă lumea ar şti însă cum am reuşit eu, o anonimă din România, trimisă mai mult din greşeală la un congres de muzeologie la Londra, să pătrund în înalta societate a culturii mondiale, n-aş mai fi la fel de stimată.
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Domnule, mi-a spus o octogenară, care a lucrat de la 30 de ani în două dintre cele mai mari muzee din Statele Unite, într-o funcţie foarte onorantă, acum sînt bătrînă şi mi se iartă multe. Dacă lumea ar şti însă cum am reuşit eu, o anonimă din România, trimisă mai mult din greşeală la un congres de muzeologie la Londra, să pătrund în înalta societate a culturii mondiale, n-aş mai fi la fel de stimată.
La congresul acela, din 1968, prezida o americancă, o somitate în egiptologie. Avea reputaţia unei persoane inabordabile, iar faţa ei ridată şi severă, de femeie care n-a avut o viaţă de familie, ci numai una profesională, te avertiza să nu i te adresezi, fiindcă riscai un afront. Era o scorpie, dar o admiram. Şi pentru că hotărîsem să nu mă mai întorc în ţară, mă întrebam, de acolo, din ultimul rînd de scaune, unde mă ascunsesem ca o elevă cu lecţia neînvăţată, cum aş putea să-i vorbesc. În naivitatea mea de provincială a Europei, îmi ziceam că singura şansă de a recupera timpul pierdut într-un muzeu judeţean din Maramureş era să mă lipesc de o personalitate. Să fiu secretară, femeie la toate, dactilografă, orice, numai să pot lucra lîngă un mare om. Întîmplarea a făcut ca, într-una dintre pauzele de cafea şi întîlniri colegiale ale congresului, s-o întîlnesc la toaleta doamnelor, într-o situaţie cel puţin jenantă. I se rupsese elasticul de la chiloţi, iar persoana care o înso
