După luni de negocieri, viitorul „minister de Externe al Uniunii Europene” are în sfârşit undă verde de la Parlamentul European. Acordul politic înseamnă împărţirea celor câteva mii de posturi: două treimi pentru membrii instituţiilor UE şi o treime pentru diplomaţii din statele membre.

După şase runde de negocieri, duse pe parcursul mai multor luni, "ministerul de Externe" al UE (Serviciul de acţiune externă - EAS) a primit, în sfârşit, unda verde din partea Parlamentului European (PE), a Consiliului şi a Comisiei Europene. Baroneasa Catherine Ashton (şefa desemnată a serviciului diplomatic) , a reuşit să ajungă la o înţelegere cu europarlamentarii.

Nervii au fost extrem de întinşi în ultima perioadă, după ce PE a ameninţat-o pe Ashton că nu va vota bugetul pentru EAS dacă aceasta nu va respecta cerinţele PE. Practic, Legislativul UE i-a forţat mâna baronesei pentru a obţine o felie mai mare din instituţia care, speră ei, va fi extrem de influentă pe plan internaţional.

PE a reuşit să o convingă pe Ashton şi să accepte un control financiar al Legislativului asupra noului corp diplomatic, dar şi ca membrii cei mai importanţi ai Serviciului să dea socoteală în faţa Parlamentului pentru acţiunile pe care le fac în statele unde sunt trimişi. Serviciul va avea şi obligaţia de a informa în avans PE în privinţa politicilor externe pe care doreşte să le adopte.

Europarlamentarii i-au reproşat baronesei şi că doreşte să aducă prea mulţi britanici la vârful viitorului minister şi că a lăsat prea puţin loc pentru reprezentanţii instituţiilor europene şi pentru cei din noile state membre sau din statele mai mici. Ulterior, Ashton a fost de acord ca două treimi dintre membri să provină din instituţiile UE şi doar o treime să fie diplomaţi din statele membre.

Componenţa SAE

Elmar Brok (raportor al PE din partea grupului popularilor - PPE)