Costel Ghiniţă din Vintitileasa Deal e paznic la bariera dinaintea intrării în gara Floreşti. Pe vremuri, a lucrat ca sudor la Combinatul de Utilaj Greu. Privatizarea Combinatului l-a lăsat pe drumuri.

Costel Ghiniţă din Vintitileasa Deal e paznic la bariera dinaintea intrării în gara Floreşti. Pe vremuri, a lucrat ca sudor la Combinatul de Utilaj Greu. Privatizarea Combinatului l-a lăsat pe drumuri. Noul stăpân – un thailandez naturalizat în România prin căsătoria cu o bulgăroaică – a vândut utilajele la fier vechi şi a închiriat clădirea unor buticuri specializate în şlapi de baie aduşi din Turcia. Costel Ghiniţă a schimbat mai multe slujbe. A fost, pe rând, vânzător de diplome de doctorat contrafăcute, paracliser la o biserică pe cale de lichidare, Moş Crăciun la o firmă extrem de rentabilă, pentru că noii îmbogăţiţi voiau copiilor lor Moş Crăciuni personalizaţi.

În ultimul timp a lucrat ca sperietoare la un de lot de pepeni de export.

Pentru a-i descuraja pe eventualii infractori, de regulă ţigani, sperietoarea era îmbrăcată cu un costum scump. O cravată cu un ac imitând auritul îi dădea înfăţişarea unui demnitar abia descins din automobil. Cum nu luase salariul de cîteva luni, Costel Ghiniţă a plecat din post cu costum cu tot.

În cele din urmă, graţie unui nepot ajuns Director General la SNCFR, şi-a găsit o slujbă la cantonul de la barieră.

Cantonul e, de fapt, o odăiţă cu podelele date cu motorină, un pat de fier, ca la spital, mereu aranjat, o măsuţă sub fereastra lată, pe care se vede şoseaua Vidra-Floreşti. Din când în cînd telefonul de pe măsuţă se trezeşte cu un zbârnăit morocănos. Fără să se grăbească, Costel Ghiniţă ridică receptorul zicând doar atât: Alo, aici cantonul nr. 3! După care îl pune la loc şi, tot fără să grăbească, de parcă ar avea înaintea sa infinitul, iese afară, în lumina tare a zilei, să răsucea