♥ Recent, un sondaj a tropăit prin presă cu ideea că românii îşi pierd încrederea în Biserică. Cred că aşa ceva este imposibil. Căci pierderea încrederii înseamnă doar o credinţă falsă sau, mai biblic spus, pierderea a ceea ce nu ai dobândit. ♥
Deşi suntem în epoca vitezei luminii şi a stresului grăbit, textul următor cere o oarecare liniştire spre a fi înţeles cum se cuvine. Urmează un adevărat brain-storming. Căci lucrurile profunde cer oarecare timp de reflecţie. Puneţi-vă centurile, aşezaţi-vă confortabil, alungaţi orice bruiaj şi…să mergem.
Ce înseamnă, de fapt, încrederea în Biserică ? Răspunsul corect la această întrebare ne va lămuri inexistenţa vreunui motiv serios sau real pentru a ne pierde încrederea în Biserică. Pentru a uşura aflarea lui, să citim atent cuvintele Sf. Pavel: credinţa este încredinţarea celor nădăjduite (Evrei, 11,1)
Când ne încredem în cineva sau ceva, nădăjduim că există o răsplată, un scop, un ţel sau o finalitate a încrederii noastre. În cazul Bisericii, care ar fi aceasta? Desigur, cei care cunosc natura Bisericii, adevăraţii credincioşi, „practicanţii“, vor răspunde: mântuirea, iertarea de păcate, desăvârşirea spirituală, viaţa veşnică în Hristos. Ceilalţi, „nepracticanţii“, probabil că vor găsi alte răspunsuri care-l exclud pe Hristos. Prin urmare, fiecare găseşte în Biserică nimic altceva decât subiectul propriei credinţei, Hristos sau orice altceva.
Ei bine, cum credinţa este tocmai încrederea că vei atinge scopul credinţei tale (ce paradox uimitor între credinţă şi încredere), înseamnă că pierderea încrederii în Biserică este similară cu pierderea credinţei proprii, iar mai departe, cu neîmplinirea (ratarea) scopului ei.
Am făcut acest raţionament, aparent complicat, pentru a înţelege doar că nu există nici un motiv de pe faţa acestui pământ care să poată duce la pierderea încrederii cuiva în