Criza din Egipt este mult mai adâncă decât ce se vede în ultima perioadă. Şeful Curţii Constituţionale a preluat interimatul la îndemnul Armatei, dar noul guvern se va confrunta cu aceleaşi provocări care au adus căderea lui Mohamed Morsi. Populaţia Egiptului a crescut cu mult peste posibilităţile statului şi chiar şi un stat mai puternic ar avea dificultăţi în furnizarea resurselor principale, în special combustibil şi grâu, notează „Stratfor“.
Ideea principală este că Egiptul rămâne fără bani. Dependenţa ţării de importul combustibilului şi grâului este tot mai mare. Ţiţeiul egiptean şi-a atins vârful producţiei în 1996, iar ţara a devenit importator net pentru prima dată în 2007. Subvenţiile guvernului pentru această industrie sunt o povară imensă pentru finanţele statului şi, de-a lungul anului trecut, plăţile neachitate către furnizori şi un deficit în schimbul extern disponibil pentru importatori au cauzat neajunsuri în resurse şi preţuri mari peste tot în ţară.
Guvernul are câteva opţiuni, inclusiv renunţarea la subvenţii în speranţa că preţurile mai mari vor reduce consumul, astfel încât să se limiteze şi secarea finanţelor statului. Această posibilitate reprezintă un risc ridicat pentru un eşec politic, aşadar, cel mai probabil, guvernul va continua, dacă nu chiar va creşte, angajamentul de a folosi fondurile statului pentru garantarea produselor şi preţurilor mici, continuă „Stratfor“.
A doua provocare majoră reiese din vulnerabilitatea extremă a ţării pe pieţele alimentare internaţionale. Deşi avertizările despre mijloacele din ce în ce mai puţine de hrană au fost frecvente în media, se pare că nu au rezonat în Egipt. Totuşi, asta nu înseamnă că nu se vor confrunta cu lipsa alimentelor. Pâinea este un necesar al dietei egipteanului de rând şi Egiptul se bazează pe importul a peste jumătate din consumul de grâu. Deşi fermele