După toată vânzoleala pe care a stârnit-o, ai avea impresia că suspendarea lui Traian Băsescu reprezintă o miză politică majoră.

România politică se învârte de o bună bucată de timp în jurul acestei noţiuni fără a fi însă prea limpede ce reprezintă ea.

Traian Băsescu încalcă Constituţia precum un şofer regulamentul circulaţiei pe drumurile publice. Nu există conducător auto să nu mai „fure” un semafor, să nu zburătăcească niscai pietoni pe trecere sau să umble fără centura de siguranţă şi să vorbească la telefon în plin trafic. Din milioanele de astfel de încălcări sunt sancţionate doar câteva: cele unde ai ghinionul să dai peste poliţistul pitit după colţ şi aşteptând să te prindă în flagrant legea.

Traian Băsescu este un astfel de conducător. Pentru el România este vechiculul care-l transportă la Golden Blitz sau la Cireşica, pe un drum presărat cu semne de circulaţie pe care s-a obişnuit să nu le bage în seamă. De aceea este aşa mirat acum: cum vine asta, să mi se impute încălcări de pe la începutul mandatului? De parcă legea ar fi o conservă expirată! Parlamentul joacă de data asta rolul miliţianului ignorat, flituit, stropit cu noroi de către baştani călare pe mulţi cai putere, care la un moment dat se revoltă şi, indiferent de ce-ar putea păţi din partea şefilor, e hotărât să-i ia carnetul preopinentului. Ce-o mai fi după aia, când şoferul cu pile se va aranja el într-un fel, să şi-l ia înapoi, e treaba lui.

Ce vreau să spun? Că departe de a reprezenta o strategie politică coerentă, ce urmăreşte o anumită miză, această acţiune „anti-prezidenţială” este, de fapt, o răfuială între persoane cu orgolii exacerbate. Nu e vorba aici de Constituţie, cât e vorba de inabilitate sau de lipsa unei diplomaţii elementare. Corpul legiuitor, într-o majoritate nemaiîntâlnită până acum, vrea să-i dea o lecţie preşedintelui! Că nu va învăţa nimic din acea