Din păcate sau din fericire, ecuaţia politică din Egipt nu a fost niciodată atât de simplă încât să permită răspunsuri fără echivoc.

Debarcarea preşedintelui Muhammad Mursī din fruntea statului egiptean, sur­prin­ză­toare pentru unii (cei mai mulţi), aş­tep­tată (unii, mai îndrăzneţi, spun chiar „pre­gătită“) de ceva timp de că­tre alţii, a stârnit co­men­tarii pe care am putea să le încadrăm cel mai bine în categoria dezbaterilor se­man­tice: a fost sau nu o lo­vitură de stat? De ce să fie răspunsul la această în­tre­bare atât de necesar? Poate schimba cursul eve­ni­men­telor de pe teren? Cel mai probabil da, în rău şi mai rău, în cazul unui răspuns afirmativ. Am privit, as­cu­l­tat şi încercat să înţelegem comunicatul citit de către Abdel Fattāh as-Sīsī şi în altă cheie decât cea propusă de armată, aşa cum invocarea în exces (de zeci de ori în­tr-un discurs de câteva minute) a prin­ci­piului „legitimităţii“ de către preşedintele Mursī ne-a făcut să devenim suspicioşi fa­ţă de corecta şi oportuna sa întrebuinţare. Analiştii arabi s-au împărţit în două ta­bere pe care le poţi uşor identifica după ori­entarea ideologică a platformelor publice unde îşi exprimă opinia. Şi liderii arabi sunt împărţiţi în reacţie, de asemenea fără să ofere surprize prea mari faţă de linia po­litică generală în relaţia cu Egiptul condus de preşedintele Mursī, exponent politic al Fraţilor Musulmani egipteni.

De ce nu este lovitură de stat?

În primul rând, pentru că armata nu-şi do­reşte puterea pentru sine, ci este un „organism“ care lucrează în acord cu do­rinţele exprimate de popor şi pentru îm­plinirea acestora; este un gardian al drep­tului poporului la bună guvernare şi res­pectarea principiului de maslaha cāmma (in­teres public, comunitar), specific tra­di­ţiei politice a acestui spaţiu. În acest fel mo­tivează majoritatea analiştilor arabi in­tervenţia a