La primul cântat al cocoşului, oamenii au ridicat la cer flăcări rituale. Doljenii din Salcia sunt credincioşi focurilor de Joimari de când s-au pomenit ei pe faţa pământului şi nu lasă an să treacă fără să dea viaţă obiceiului.

Crucile au făcut faimă satului Salcia în toată Oltenia, dar şi mai departe de graniţele ei. Şi odată cu aceste cruci, meşterite naiv, uşor scrijelite cu dalta pe vremuri de Ion Musteţea, Salcia e pomenită pentru focurile şi jalea care însoţesc focurile din Săptămâna Patimilor. Sunt 50 de ani de când tanti Marcela Cruceru urcă dealul spre cimitirul aflat pe creastă ca să tămâieze pământul sub care odihnesc cei dragi. Îşi aminteşte că era de-o şchioapă când mama şi tata îi ziceau că se duc în deal să facă foc ca să se încălzească morţii când or veni să-i întâlnească pe cei ce sunt încă în viaţă.

„Mai demult se făceau şi colaci şi se dădeau de pomană cu o oală de pământ plină cu apă. Acu nu mai fac aşa decât unii, dar vine lumea la cimitir, că e bine să facem aşa de Joimari“, povestea bătrâna dimineaţă, în crăpatul zorilor. Are sufletul ars de durere, căci a rămas singură, bărbatul i s-a stins în urmă cu aproape doi ani, iar feciorii toţi îi sunt plecaţi în ţară sau prin lume.

„La crucile lor ne spunem şi noi durerea pe care o avem pe suflet“, mai zise ea în timp ce aprindea o mână de coceni şi câteva lumânări. Jalea din cimitirul de la Salcia, bocetele sfâşietoare, focurile rituale de la Salcia sunt puse pe seama credinţei că în Joia Mare se deschid cerurile, iar morţii vin să petreacă sărbătorile pascale alături de cei pe care i-au lăsat îndureraţi acasă. Ce-ar mai fi vrut să se împlinească asta o mamă vlăguită de atâta plâns şi durere, care nu de mult a trebuit să se despartă pentru totdeauna de copila ei în floarea vârstei.

Foc la cruce, foc la poarta cimitirului

@N_