Imaginea femeii in varsta, care, muta de uimire, priveste frigiderul cu trei capete mai mare decat ea ca pe o aratare dintr-o alta lume, va disparea curand de pe ecranele televizoarelor. Si, odata cu Imaginea femeii in varsta, care, muta de uimire, priveste frigiderul cu trei capete mai mare decat ea ca pe o aratare dintr-o alta lume, va disparea curand de pe ecranele televizoarelor. Si, odata cu ea, si visul multor romani care incepusera sa creada intr-un trai decent, construit pe motorul consumului in societatea capitalista: creditul. Dupa ce, ani de zile, l-au privit ca pe un "produs de lux", romanii au gustat in sfarsit fructul oprit. Cat de "flamanzi" au fost o arata cifrele oficiale: intr-un singur an, mai exact din septembrie 2002 pana in septembrie 2003, creditele de consum au crescut cu peste 300 la suta. O cifra in sine uriasa, insa atat de fireasca! Nu doar pentru ca, din cauza dobanzilor ridicate, notiunea de credit a lipsit cu desavarsire din viata omului obisnuit, ci si pentru ca, devenita realitate, a reusit sa indeparteze putin perspectiva saraciei imediate. Accesibilitatea visului de a avea o casa, fara a detine un supercont in banca, a adus creditul acolo unde-i era locul: in normalitate. Iata ca acum, din cauza lipsei de reforme reale in economie, Banca Nationala se vede nevoita sa recurga la masuri administrative pentru a frana expansiunea creditelor de consum. Regulile stricte elaborate in cabinetele bancii centrale nu sunt determinate de cresterea creditelor neperformante. Populatia a fost si ramane cel mai bun platnic. Motivul real ce sta la baza stavilirii creditului de consum tine de adancimile si specificul economiei romanesti. De-o parte, oficialii bancii centrale, cei ai FMI, si nu in ultimul rand, Guvernul sustin ca, de fapt, creditul de consum a alimentat cresterea importurilor, fapt ce, in final, periclitand echilibrul extern, va afecta