Mi s-a spus: trebuie să te odihneşti măcar câteva luni, bla, bla, bla... ai trecut prin bla, bla, bla... şi eu încerc să mă conformez. Am voie să fac plimbări, din ce în ce mai lungi, nu am voie să duc greutăţi... Deci, cea mai mare parte a timpului, acasă. E ridicol chiar şi să mă gândesc la faptul că aş putea sta în pat atât timp cât nu fac nimic, îmi folosesc neuronii cât de cât, şi atât, nici măcar nu am voie să-mi conduc maşina. Evident, îmi rămân tv-ul şi laptopul.
La tv... horror cam peste tot. Mi-am selectat toate canalele de ştiri, în toate limbile şi le-am ascuns într-un submeniu pentru a nu le accesa nici măcar din greşeală. Mi se par o agresiune nemeritată asupra noastră, nu numai prin conţinut, ci şi prin modul cel mai adesea oligofren de prezentare, unii, care sunt plătiţi pentru a ne informa, se pare că află doar în anul de graţie 2013, că în jurul nostru persistă mucegaiurile apărute odată cu viaţa pe pământ, că sunt aceleaşi ca pe vremea lui Burebista şi a bunicilor noştri care au trăit 100 de ani.
Oamenii zilei sunt la fel de „captivanţi”... aruncă pe piaţă bombe fumigene cu o dexteritate îndelung exersată de contabili de CAP şi îşi dau poalele peste cap în văzul ţării şi al lumii mai ales acum, ştiindu-se la debut de mandat, când autocenzura este în comă profundă. Unii caută mirese, alţii îl caută pe Aghiuţă... E o vânzoleală absolut fabuloasă.
Pe net, la fel. În fiecare zi primesc zeci de sfaturi şi garanţii pentru orice mi-ar trece prin tărtăcuţă, dar printre ele se mai rătăcesc şi pps-uri minunate, care te fac să visezi. Mai am filmele pe care mi le-am adunat ani de zile, fără a reuşi să le văd, SF-urile mele, muzica mea. Pe străzi, nebunie, la serviciu, la fel... Dar ştiţi ce? Tocmai asta este MINUNAT, asta este VIAŢA, măcar ai de unde alege, pentru că DINCOLO nu este nimic, nimic... Eu ştiu!
Mi s-a spus: trebuie să t
