Marele câştigător al ultimelor alegeri este, după părerea mea, Traian Băsescu. Ştiu că pare suprinzător ceea ce scriu, mai ales în contextul în care apar peste noapte contestatari noi care până acum au stat ascunşi sub plapumă şi-i profeţesc brusc şi apocaliptic sfârşitul politic, dar voi argumenta cu exemple concrete din viaţa politică reală.
În primul rând, n-a dat doi bani pe rezultatul votului popular, punând partidele politice şi opinia publică în faţa faptului împlinit. După ce o campanie întreagă a bătut câmpii cu nonsubiectul "virtuţile dreptei versus carenţele stângii", a trasat din condei linia PSD-PD-L fără nici o apăsare sau umbră de respect faţă de electoratele celor două formaţiuni politice. Şi nu în urma vreunor consultări politice (mascarada aia televizată de la Cotroceni chiar nu poate fi suspectată de aşa ceva), ci fix printr-un dictat al propriilor muşchi. A comunicat celor doi lideri care-i mănâncă din palmă, Geoană şi Boc, că sunt condamnaţi să convieţuiască la guvernare, iar aceştia au luat act şi şi-au înghiţit, fără a le mesteca în prealabil, ocările reciproce pe care şi le-au aruncat ani de zile. Când a văzut că robotul său credincios, pe care iniţial l-a desemnat candidat de premier în pofida oricărei logici politice şi de bun-simţ, a început să aibă păreri proprii şi pretenţii, i-a dat rapid viteză, înlocuindu-l cu argatul său preferat de la Cluj.
În al doilea rând, şi-a calcat în picioare toate promisiunile ferme pe care le-a făcut în ultima perioadă. S-a jurat că nu acceptă-n guvern picior de suspectat de corupţie şi colcăiau sâmbătă (la audierile televizate ale candidaţilor pentru portofoliile ministeriale) comisiile parlamentare de bănuiţi de malversaţiuni financiare. A scuipat patru ani pe "regimul ticăloşit" al lui Adrian Năstase, iar acum are-n faţă, întru desemnare, jumătate din cabine