Atacantul dinamovist a evoluat în premieră în primul eşalon fotbalistic la data de 6 octombrie 1993. Era la Electroputere şi juca împotriva Universităţii Craiova, 2-2. Acum, la fix 20 de ani distanţă, va activa contra Ceahlăului.
Ion Pârvulescu (73 de ani), tehnicianul care l-a crescut şi format ca jucător Dănciulescu, a povestit cum era copilul Dănciulescu, ce impresie a avut când la văzut prima dată şi cum primea mustrările de la profesor actualul simbol dinamovist.
„Click!": Domnule Pârvulescu, cum era Dănciulescu când a venit prima dată la fotbal?
Ion Pârvulescu: Prima dată când l-am văzut, am zis că-i o paparudă! Ce cauţi, mă, la fotbal? Nu vezi că te împiedici? Bine, eu glumeam cu ei! Îi ziceam: "Nu vezi c-ai venit cu furca pe umăr?! Ce dracu, dă-o jos!" Era mai slăbuţ, dar el a avut cea mai rapidă evoluţie dintre toţi şi chiar dacă a venit cu un an mai târziu faţă de Claudiu Niculescu sau Luţu, a intrat foarte repede în meciuri.
Jucătorii nu se supărau când vorbeaţi aşa cu ei?
Le spuneam: "Mă, dacă nu vă trag câte o înjurătură înseamnă că nu mă interesaţi şi celor care vă spun câte una din folclor înseamnă că ţin la voi". Apoi la un moment dat, vine Danciu la mine şi-mi spune: "Domnule profesor trebuie să plec?". "Nu, de ce?", i-am răspuns. "Păi, pe mine nu mă înjuraţi?!"... I-am transmis atunci, păi pe tine, care eşti un copil serios şi te ţii de treabă nu te înjur, n-ai observat că eu mai dau în Claudiu că e mai mândruleţ, mai arogant. Mă mai dădeam la ei, dar acum ei îmi mulţumesc că dacă nu eram mai dur, nu făceau performanţă.
Cum a ajuns el să joace alături de Niculescu şi să formeze celebrul „N&D"?
La început, el zicea că joacă în poartă, dar după trei zile l-am scos, că nu avea ce căuta acolo. L-am pus fundaş central şi după aceea am decis să-l urc vârf lângă Claudiu. Aveau ei vreo 14 ani, erau
