Steaua a venit la Galaţi cu glonţ pe ţeavă să atace locul doi al clasamentului şi să îndeplinească măcar parţial dorinţa patronului, aceea ca până de Paşte, roş-albaştrii să fie cât mai aproape de liderul la zi, CFR Cluj. O eventuală victorie a Stelei pe malul Dunării ar fi reprezentat un motiv de "dulce" pentru Gigi Becali, care şi-a încheiat Săptămâna Patimilor, undeva la răsărit de "Steaua lui călăuzitoare", printr-un sejur religios, la Muntele Athos.
Numai că rugăciunile lui Becali n-au fost suficiente şi nu s-au legat aşa de uşor de "războinicii luminii", asta pentru că Steaua s-a chinuit serios, cel puţin la început, să construiască şi să pună cumva în pericol poarta lui Grahovac, jucând ca "de post", fără consistenţă, fad şi lipsită de orice imaginaţie. În aşa fel, încât, nici toţi psalmii din Biblie invocaţi de Becali la Athos n-ar fi fost de ajuns pentru un rezultat mai de Doamne-ajută la Galaţi.
De ce să dai 50.000 pe Didi?
De partea cealaltă, gălăţenii lui Dorinel au lăsat deoparte grijile unei mese copioase de Paşte din lipsă de lichidităţi în conturi şi şi-au croit încetul cu încetul drumul către careul lui Tătăruşanu.
Până în minutul 33, când Didi le-a readus aminte şefilor săi de la combinat de ce trebuie să-i fie plătit transferul său de la Târgu Mureş şi, cu o superbă lovitură de cap de la 15 metri, l-a lăsat nemişcat pe Tătăruşanu şi probabil şi pe Mihai Stoica, cel care era convins că brazilianul nu reprezintă niciun pericol pentru formaţia sa.
Tatu, Iniesta, Torres...totuna!
Imediat după pauză, temându-se de "afuriseniile" becaliste, roş-albaştrii au echilibrat cel puţin statistic situaţia pe teren. Norocos că încă nu înţelege ocările româneşti, Leandro Tatu le-a dat peste nas celor care nu pricepeau ce mai caută pe teren în a doua jumătate sau de ce a fost asemănat cu In
