Se povesteşte că ori de câte ori lacurile din Peştera Vânătarea Ponorului ieşeau din albie, inundând-o, era un semn că balaurii se scăldau. Astfel, Vânătarele Ponorului au rămas în memoria popular drept tărâmul legendar al balaurilor giganţi, numiţi şolomani, în limbaj vechi. Apăruse chiar şi meseria de solomonar, asumată de bărbaţi curajoşi, care se încumetau să intre în adâncimile peşterii pentru alungarea balaurilor.
Drumul spre rezervaţia Vânătarele Ponorului începe din centrul satului Sălciua de Jos, cum treci de al doilea pod şi continuă la dreapta, cu un drum îngust cât pentru o singură maşină, însă asfaltat până sus.
Vuietul puternic al cascadei din rezervaţie, al apei în cădere de la 92 de metri este inconfundabil. Numele de “vânătare” vine de la peretele gigant pătat din loc în loc de fâşiile vineţii ale apelor de precipitaţii, în contrast cu albul-cenuşiu al calcarelor. Rezervaţia propriu-zisă conţine uriaşul aven oval Vânătarea, iar în capătul acesteia se află Peştera Dâlbina, în care se pierd apele văilor Ponorului, Poienii şi Văii Seci, pentru a se regăsi în celălalt capăt, unde este Huda lui Papară.
Dimensiunile avenului sunt foarte mari, indicând peste 150 de metri lungime, 100 metri lăţime şi 80 de metri adâncime.
Sursă: Ghid turistic al Consiliului Județean Alba.
URL scurt: http://alba24.ro/?p=98856
Se povesteşte că ori de câte ori lacurile din Peştera Vânătarea Ponorului ieşeau din albie, inundând-o, era un semn că balaurii se scăldau. Astfel, Vânătarele Ponorului au rămas în memoria popular drept tărâmul legendar al balaurilor giganţi, numiţi şolomani, în limbaj vechi. Apăruse chiar şi meseria de solomonar, asumată de bărbaţi curajoşi, care se încumetau să intre în adâncimile peşterii pentru alungarea balaurilor.
Drumul spre rezervaţia Vânătarele Ponorului începe din centrul satului Sălciua de Jos, cum
