Bavarezii au avut o posesie mai mare şi au reuşit mai multe pase decât Dortmund
Până la golul lui Robben, bavarezii au mai ratat trei ocazii după pase filtrante
Finala de sâmbătă a fost aşteptată atât datorită echipelor calificate, cele mai bune din acest sezon al Ligii Campionilor, cât şi datorită duelului tactic dintre Jurgen Klopp şi Jupp Heynckes. Doi antrenori total diferiţi din punct de vedere al temperamentului, dar care au trimis în teren acelaşi modul tactic. Atât Bayern, cât şi Dortmund au folosit un modul 4-2-3-1, însă particularităţile celor două formaţii au fost diferite.
Pressingul a incomodat-o pe Bayern
Aşa cum o demonstrează şi rezultatul, partida a fost una echilibrată şi decisă de câteva mici detalii. Startul a fost dominat de Dortmund, care a intrat în joc cu un pressing ucigător, care a pus în dificultate mijlocul bavarez. Marea problemă a echipei lui Klopp a fost însă lipsa eficienţei. Deşi a tras de şase ori spre poartă până când Bayern a reuşit primul şut, Dortmund nu a pus deloc în pericol poarta lui Neuer. Iar când oboseala a început să îşi spună cuvântul, bavarezii au devenit tot mai periculoşi. Din acest motiv, Schweinsteiger, şters în prima jumătate de oră, a devenit tot mai prezent în joc. Iar Robben, „uitat” în flanc, a început să câştige tot mai multe dueluri cu Schmelzer, obligat să rămână în faţă din cauza stilului impus de Klopp.
Au obosit prea repede
Dacă în prima repriză Bayern a renunţat la stilul obişnuit, în viteză, şi a încercat să joace din nou fizic, la fel ca în meciul cu Barcelona, repriza secundă a fost total diferită. Echipa lui Heynckes a început să aibă o posesie tot mai mare şi a câştigat mijlocul terenului, acolo unde cuplul Martinez-Schweinsteiger s-a impus în duelul cu adversarii direcţi. Iar cocktailul oboseală-apărare avansată a ucis-o pe Dort