Coregraf și dansator rus, Oleg Soulimenko trăiește la Viena, în capitala europeană a dansului contemporan, de un deceniu. Recent, a venit la București pentru două reprezentații cu spectacolul său și al lui Andrei Andrianov, Made in Russia, în cadrul Austrian Dance Days, primul showcase de dans austriac în România, organizat de Forumul Cultural Austriac. În interviul care urmează, Soulimenko vorbește mai puțin despre propriul spectacol și mult mai mult despre contextul care l-a generat, despre istoria sa personală și cea a lumilor artistice cărora le aparține, acum, în egală măsură: Rusia și Austria.
La începutul anilor 2000, ați părăsit Rusia pentru a vă stabili la Viena. Dar cînd ați călătorit prima dată în afara Uniunii Sovietice? În 1988, cu un teatru în turneu, la un festival din Berlinul de Est. Am fost impresionat că puteai găsi blugi și cafea și tot felul de lucruri de negăsit în URSS. Inclusiv pantofi superbi. Viața cotidiană era foarte confortabilă. Dar foarte impresionat am fost de tineri, care lucrau cîteva ore într-un bar, pe urmă se adunau să cînte la chitară, locuiau singuri, nu cu părinții, și la sfîrșit erau toți deprimați pentru că voiau în Occident. Iar eu nu înțelegeam de ce. La vremea aceea, perioada komunalkăi se terminase în URSS, nu? Oamenii nu mai împărțeau cîte zece familii un singur apartament. În Uniunea Sovietică? Poate nu așa de des ca-n anii ’50 sau ’60, dar aveam prieteni care locuiau așa, chiar și mult timp după perestroika tot mai exista sistemul de komunalka. E adevărat că Hrușciov introdusese un program de construire de apartamente ieftine pentru clasa muncitoare, dar komunalka n-a dispărut niciodată.Ajutor umanitar pentru Germania Dvs. cum ați trăit, în URSS, momentele prăbușirii Cortinei de Fier? Schimbările veneau atît de repede – o știre după altă știre după altă știre. Dar îți trebuie timp ca să înțelegi ce se întî
