Marian Vanghelie poate să ţină oricând un curs studenţilor de la Politologie despre succesul în politică. Are capacitatea de a capta auditoriul şi, lucru greu de realizat pentru mulţi oameni, nu are nici o reţinere în a fi explicit prin cuvinte interzise de CNA. El face rating din orice poziţie - sculat de la masă, pedestru sau la pupitru.
Nu-şi schimbă discursul după situaţie, fus orar sau anotimp, vorbeşte la fel cu adversarii politici sau cu cei garantaţi de el. Aşa încât nu văd care-i şmecheria să-l investighezi pe ascuns, să difuzezi vorbele lui captate pe sub palton şi apoi să te minunezi ore în şir ce grozăvie a fost scoasă la lumină. Vanghelie ar fi debitat fără complexe filosofice frazele tocate nonstop de televiziuni miercuri şi în direct la o dezbatere pe tema moralităţii în partid şi, în general, în societatea românească.
Descoperim pudibonzi din zicerile lui Vanghelie că unii ar fi gata să-şi vândă şi nevasta pentru un post. Mulţi au şi făcut-o! Alţii şi-au folosit copiii pentru a accede într-un post, campaniile electorale din 2009 având exemplu la îndemână. Aşa că bomba înregistrării unui discurs lejer nu este letală, mai mult o fumigenă în cazul persoanei respective. El îşi poate garanta în continuare colegii, riscul nefiind al lui, ci al persoanei cu garanţie mărită de primarul de la (era să scriu pagina în loc de sectorul) cinci.
Altceva cred că merită comentat în legătură cu acest caz: faptul că practica înregistrărilor secrete devine o cale uzuală în toate domeniile pentru demolarea adversarilor. Legal, ele sunt făcute de instituţiile statului doar cu accceptul unui judecător în cadrul anchetelor de maximă sensibilitate - în descoperirea unor infracţiuni grave de criminalitate sau spionaj. Asta zice legea. În realitate, tehnica serviciilor secrete este preluată sau utilizată în lupta politică fără ca cineva să-şi