Săptămâna aceasta n-ar fi exclus să fie cea a schimbării. Nu doar a premierului, ci şi a unei bune părţi din guvernul cu care a exersat acesta combaterea crizei pe seama poporului. Emil Boc, cel trecut printr-o moţiune de cenzură reuşită şi prin altel vreo trei remanieri, se va întoarce la uneltele sale. Nu la coasă şi toporişcă , ci la partid, unde e de lucru din greu, până la congresul de pe 15 Mai. Deocamdată, mai toată lumea din Executiv este preocupată de punerea la adăpost a colaboratorilor. Boc caută locuri disponibile prin consiliile de administraţie unde să-şi plaseze secretarele şi consilierii. Miniştrii îşi strâng lucrurile personale, fac copii după documente ce pot fi bune la nevoie şi încearcă şi ei să-şi plaseze oamenii pe unde se mai poate. Cei mai vulnerabili par să fie ultimii veniţi: Ariton de la Economie, Vreme de la Telecomunicaţii, Botiş de la Muncă. Chiar şi Tabără care în ciuda competenţei prezumate, a dat de prea multe ori cu bâta-n baltă. Va fi cruţat, se pare, Ialomiţianu, nu se ştie exact de ce. Despre Vreme, mulţi cred că prin amantlâcurile lui întârziate a pus sub semnul întrebării însăşi existenţa ministerului său, a cărui dispariţie ar putea lăsa pe drumuri o grămadă de doamne şi domnişoare cu picioare lungi, care-şi găsiseră acolo un culcuş confortabil încă de pe vremea lui Sandu.
Singurii care par să se simtă la adăpost şi nu-şi fac planuri post-Boc sunt ungurii. Ba, mai mult, ei speră chiar şi la postul de premier, în timp ce reprezentantul UNPR, simpaticul Gabi Oprea se gândeşte dacă n-ar mai putea ciupi un portofoliu în folosul ostaşilor săi.
Despre succesorul lui Boc, sunt prea puţine lucruri de spus. După ce s-au lansat tot felul de petarde, decizia finală a fost pusă la păstrare în seiful de la Cotroceni, ca să nu atenteze presa răuvoitoare la ea şi să o dinamiteze înainte de a intra în funcţiune.
Dincolo, în O