China imprumuta Africii 10 miliarde de dolari. Asta inseamna de 10 ori mai mult decat imprumuturile Chinei catre africani in ultimii 25 de ani. Imprumuturile vor fi acordate in principal sub forma subventiilor, finantari nerambursabile si bani sub forma de concesiuni acordate de banca Eximbank, "interpusul" guvernului chinez in materie de finantari. SUA imprumuta si ele 9 miliarde de dolari in 2010. UE da Africii 20 de miliarde, scrie Dan Popa pe blogul sau.
De ce atata generozitate pentru un continent macinat de batalii fratricide, lovituri de stat care au loc cu frecventa cu care imi schimb eu ciorapii? Unde e “sentimentul pietelor”, care ar trebui sa avertizeze sa nu imprumuti tari instabile economic, cu un mediu de business nu foarte transparent? Ultima chestie pe care am citit-o chiar in aceasta dimineata a fost de prin Senegal, unde ministrul Economiei a fost ieri zburat din post si inlocuit cu fratele presedintelui, Karim (Wade, pentru pretentiosi).
Karim, care mai detinea vreo 4 portofolii de ministru, s-a plans ca in Dakkar a picat anul trecut curentul (in vara lui 2009, asadar). Ei, in frumoasa zi de luni, 4 oct. 2010, fostul ministru a fost zburatacit din post. Karim i-a luat locul, dupa cum si stravechea vorba romaneasca spune: ”cine sapa postul altcuiva, va pica singur in el”. (Pentru imagine, dati click, rogu-va. Se expandeaza ca floricelele).
Asadar, cum sa finantezi prin imprumut un asemenea mediu politic? Unde e aversiunea la risc? E Romania mai prost plasata de nu reuseste sa capitalizeze Marele Cash?
Nici vorba. Batalia pentru a da bani africanilor se bazeaza, am impresia, pe altceva. Pe resursele pe care continentul negru le detine. Si in primul rand pe materiile prime, din care petrolul ocupa un loc extrem de important.
Africa are circa 7 miliarde de barili de petrol. Inmultit cu 80 de dolari
