Recunosc că mi-a fost antipatică Benfica, deși n-aș putea preciza de ce. Probabil din pricina senzației, valabilă și azi, că ar fi păcălit-o pe Craiova în cazul Stromberg. Nu s-a dovedit c-ar fi umblat cu cioara vopsită în 1983, dar am rămas cu un dinte împotriva ei.

Practic, în afara unei explicații convingătoare, m-au bucurat eșecurile “vulturilor”. Am găsit însă scuze deoarece, cînd ești tînăr, iubești ori dușmănești cu întreaga ființă. Nu există jumătăți de măsură, iar sferturi, nici atît.

Îmi reamintesc că s-a mai petrecut ceva care mi-a alimentat aversiunea. Prezent la întîlnirea cu Craiova de la Lisabona, remiza albă la capătul căreia scriitorul Eugen Barbu i-a dedicat lui Cămătaru memorabilul articol “M-ai învins, Rodioane!”, am auzit că Benfica se va deplasa în România, zvon ce se va adeveri, cu un zbor charter asigurat de TAROM, nu de TAP Portugal, compania aviatică lusitană!

Șocat, căci nu se obișnuia în epoca res-pec-tivă ca un club occidental, chiar și fără renumele Benficăi, să apeleze la serviciile unei firme aeriene socialiste, mi-am propus să dezleg misterul. Am descoperit că TAP o dăduse în judecată pe Benfica, proces pe care un jurnalist local l-a comentat astfel: “Benfica e datoare în întreaga Portugalie! Are jucători de clasă, dar și avocați foarte buni, cărora nu le dă degeaba salarii mari!”. Un motiv în plus să-mi imaginez că ar fi putut s-o ducă de nas pe Craiova.

De-a lungul a 3 decenii, am fost cînd ostil, cînd indiferent față de Benfica. De miercuri seara însă, m-am schimbat. Impresionat de înfrîngerea ei nemeritată, am început s-o văd cu alți ochi și, n-o să credeți!, să sufăr alături de ea. Pentru că mi s-a părut nedrept, ca o lovitură sub centură, faptul că a pierdut Europa League în prelungiri după ce, cu 4 zile mai înainte, pierduse la fel, cu gol primit de la Porto în minutul 92, titlul de campioană a țării! N