Zilele acestea, partea mai vizionara a electoratului roman pare cuprins de doua sentimente fundamentale fata de campania electorala pe cale sa se incheie: apatie si dezgust. Nicicand politica nu s-a mai prezentat atat de sordida si absurda precum de-a lungul acestor saptamani. Instrainarea cetatenilor este insa salutara din punctul de vedere al tehnicienilor puterii, insarcinati cu administrarea institutiilor publice in sprijinul celor putini, aflati la putere. S-au depus eforturi asidue pentru ca mediile audiovizuale sa acopere campania cat se poate de prozaic si facil, analisti cu viziuni mai independente fiind proscrisi. Pe micile ecrane, tineri superficiali continua sa isi debiteze, confienti, nonsensurile cat e ziua de lunga, uneori secondati de cativa "vulcani stinsi", odinioara posesori de viziuni morale, dar intre timp fericiti sa poata figura pe post de capete vorbitoare.
Pana si sloganurile electorale ale partidelor par a fi fost concepute special pentru a goni de la urne orice alegator mai serios. De pe afisele electorale zambesc aceiasi candidati ce s-au distins, de-a lungul vremii, preponderent prin jaf si care ne asigura acum, voiosi nevoie mare, de imensul lor devotament fata de cetateni si serviciul public.
Un absenteism masiv de la urne in mediul urban, cu alte cuvinte al electoratului educat si avizat, ar echivala cu o dubla victorie a partidelor abuzive. Acestea si-au asigurat deja votul unor segmente sociale condamnate, din vremurile comuniste si pana in prezent, la o dependenta imuabila fata de mai-marii statului. Acum au mai reusit si performanta izgonirii cetatenilor cu simt civic, a oamenilor ce poseda convictiuni ferme despre rolul politicii – altul, desigur, decat arhicunoscutul triumf al intereselor exclusiv private.
Daca alegatorii cu spirit civic cred ca absenta lor de la urne va ramane fara consecinte majo
