PATAPIEVICI: "Constatam săptămâna trecută transformarea cetăţeanului, din protagonist activ al politicii, în spectator pasiv al ei."

Politica-divertisment modifică statutul cetăţeanului şi deformează rolul politicului. Ea scoate la iveală un civus novuscare amestecă şi ce e mai superficial în omul politic, şi ce e mai rău în spectator. Goana după adulare publică a politicianului întâlneşte setea de noutate aventuroasă a spectatorului: ambele îşi ţin isonul, fără a-şi da replica, ceea ce face ca politica să nu se mai bazeze pe convingeri politice, iar conştiinţa politică să nu se mai poată forma. Politicienii se supun logicii spectacolului pentru a-i supune pe cetăţeni logicii depolitizării. Pentru a fi asemenea regilor, adică politic iresponsabili, politicienii au nevoie de industria spectacolului (avidă de rating), de complicitatea realizatorilor (asigurată de interesele patronilor) şi de supunerea noastră la lipsa de memorie a divertismentului (asigurată de nivelul lamentabil de scăzut al exigenţelor noastre etice).De când patronii trusturilor media au descoperit cât de profitabil este să coabitezi cu toţipoliticienii, au descoperit şi politicienii cât de util le este să îi îndepărteze pe cetăţeni de politică. Secretul acestei noi democraţii a „maselor aflate în spectacol direct“ este ca jocul politicii să fie jucat continuu, în priză directă şi în proporţie de masă. Cetăţenii trebuie intoxicaţi cu spectacol politic zi de zi, ceas de ceas, clipă de clipă, la toate televiziunile, până la deraierea tuturor simţurilor şi pierderea totală a discernământului. Jocul politic se joacă, dar numai ca o joacă (nu una neutră, fireşte, ci una desfăşurată sub bagheta interesată a politicienilor care se dovedesc cu adevărat abili, în aplauzele spectatorilor anesteziaţi) - acesta este secretul noii democraţii a spectacolului; acesta este impasul „noilor cetăţenii“.

@N_