O parte din lung-metrajele prezentate la Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF) au ajuns la Bucureşti (cinema Elvira Popescu). Au sosit acompaniate de rumori despre caracterul şocant al selecţiei realizate de criticul Mihai Chirilov: filme care au băgat Cannes-ul în sperieţi, filme care au provocat leşinuri la Cluj, o medie de două-trei mutilări şi o scenă explicită de sex pe film (sau invers, după alte zvonuri), bizarerie după bizarerie, "the horror, the horror!", etc. Chirilov este criticul care a făcut selecţia pentru ultima ediţie a Festivalului Filmului Britanic, deschizînd atunci programul nu cu un film după Hardy sau Jane Austen, nu cu un film de James Ivory sau de Richard Attenborough, nu cu un film-predică despre problemele clasei muncitoare, nu cu un film "pe gustul tuturor" gen Billy Elliot, ci cu Sexy Beast, un film cu gangsteri, supărat şi spurcat la gură - o grenadă aruncată în statuia filmului britanic bine crescut. O selecţie bine crescută, cuminte, călîie nu-i în stilul lui Chirilov. Nu-l interesează să ne vadă ieşind de la filme mulţumiţi de noi înşine, salutînd în unanimitate Importantul Eveniment Cultural şi bătîndu-ne pe burtă pentru Bunul nostru Gust. Preferă să ieşim întorşi pe dos. Reduşi la tăcere. Agresaţi, incomodaţi, indignaţi. Sau chiar leşinaţi. Dar asta nu înseamnă că agresivitatea este principalul criteriu de selecţie, că farmecul, tandreţea, plăcerea sînt excluse din meniu. Din cîte ştiu, niciodată pînă la TIFF nu s-a proiectat în România un program de filme de asemenea anvergură şi prospeţime: cam ce-a fost mai bun din ce-a făcut senzaţie la festivalurile internaţionale din ultimii ani. Pe scurt:

"Oroarea! Oroarea!" Pianista/La pianiste (Austria 2001) - Isabelle Huppert a luat premiul pentru cea mai bună interpretare feminină, la Cannes 2001. E una dintre cele mai bune interpretări feminine de oriunde şi din