Pe cand un Sandiganbayan si in Romania?
Depasiti de realitatile zilei, multi romani se predau rostind "Ca la noi, la nimenea!" Turismul de tip frivol intareste ideea unicitatii negative. Se cimenteaza astfel nefericitul "Domne, nu e nimic de facut". Daca faci insa din calatorit o unealta de cunoastere, daca ii adaugi curiozitatea de a studia lucruri ce, la o prima vedere, ti se par foarte diferite de ce stii acasa, exista sanse sa intelegi ca realitatea e ceva mai complexa.
Lucrez pe un articol ce se ocupa de coruptia din Filipine. Autorul este o somitate - Ranhilio Callangan Aquino, Cancelar Asistent pentru Afaceri Academice din cadrul Academiei de Studii Juridice a Curtii Supreme din Filipine. De la "grotesca forma de paradox" care il face atat sa deplanga actele de coruptie, cat sa si contribuie la ele, filipinezul mediu nu pare a fi prea diferit de romanul mediu.
Si in Filipine se admite ca mai periculoasa chiar decat actul de coruptie la nivel guvernamental ramane cultura care tolereaza coruptia si o accepta drept "un dat ineluctabil?. Si in Filipine exista bani negri ce ung rotitele guvernamentale in procesul competitiei pentru contracte cu institutiile statului. Mai mult, in Filipine exista o consternanta schimbare de atitudine fata de coruptie. Citez:
"In trecut, cand un oficial guvernamental era condamnat pentru a fi tradat increderea institutiei pe care o reprezinta, situatia era considerata nakakahiya - adica rusinoasa, de neacceptat. Astazi, cand un oficial guvernamental este condamnat pentru aceeasi infractiune, el este numit mahina - adica un prost care se lasa prins si pedepsit. In sfarsit, oficialul guvernamental corupt care poate sa acumuleze o avere uriasa si sa se bucure de ea nederanjat de nimeni este aplaudat drept magaling - adica drept destept!" Cu ce se deosebeste ultima reactie de romaneasca "Bravo lui, domne, ba