Society for Worldwide Interbank Financial Telecommunication - sau SWIFT - este un consortiu bancar cu sediul central la Bruxelles, care garanteaza transferuri bancare prin mijloace electronice. Este, adica, centrul global al circuitului banilor pe planeta. 8.000 de institutii financiare din 205 tari transmit zilnic peste cinci trilioane de dolari prin intermediul SWIFT. Era natural, asadar, ca CIA, FBI si celelalte agentii americane insarcinate cu lupta antiterorista sa caute sa urmareasca transferurile bancare intre celulele Al Qaeda. In fond, principiul oricarei investigatii este, cel putin de la Watergate incoace, "follow the money". Procedura pentru obtinerea informatiilor este cat se poate de grijulie cu drepturile indivizilor. Agentii nu pot solicita date de la SWIFT decat in temeiul unor informatii clare care fac legatura intre anumite persoane si retelele teroriste. Informatiile trebuie sa fie sustinute cu probe, fiecare cautare trebuie sa fie insotita de un raport si fiecare cerere trebuie examinata de o comisie independenta de auditori. Orice incercare de a folosi datele SWIFT pentru anchete penale, cum ar fi traficul de droguri sau frauda fiscala, este strict interzisa. Cu alte cuvinte, poti sa fii Al Capone insusi, FBI-ul nu are dreptul sa se atinga de tine chiar daca stie cum ti-ai spalat banii. Daca nici asta nu este grija pentru viata privata atunci nimic nu mai este! Urmaririle prin sistemul SWIFT au permis capturarea teroristului indonezian Hambali, cel care a organizat atacul din insula Bali din 2002. Un barbat din Brooklyn, care a spalat 200.000 de dolari pentru Al Qaeda printr-o banca din Karachi, a fost prins tot prin SWIFT, care a produs rezultate si in ancheta atacurilor de la 7/7 de la Londra. Dar nu conteaza. Asa cum a facut si asta-toamna, cand a publicat un articol despre operatiunile de ascultare ale NSA, "New York Times" a publicat vine