Tuturor celor care, într-un fel sau altul, politic, intelectual sau cultural iubim America, suntem părinţi sau pur şi simplu preţuim viaţa, nu ne poate fi indiferentă imensa tragedie de la şcoala din Newtown, Connecticut. Vineri dimineaţa, un tânăr de 20 de ani şi-a împuşcat mama, i-a luat cele trei arme pe care aceasta le cumpărase legal şi le deţinea în casă şi a atacat şcoala primară unde mama sa lucrase ca învăţătoare, omorând 26 de persoane în două minute şi jumătate de nebunie dezlănţuită, din care 20 de copii cu vârste de 6 şi 7 ani, înainte de a-şi lua probabil propria viaţă.
O naţiune căreia, ca locuitori ai lumii libere, îi datorăm atât de mult din ceea ce suntem, ştim, gândim, consumăm sau facem în fiecare zi, care a promovat şi împlinit cu succes proiectul politic al visului american pentru generaţii întregi, care împinge frontierele cunoaşterii ştiinţifice dincolo de competenţa, puterea, viziunea şi bugetul oricărei alte naţiuni, trăieşte astăzi, şocată şi cu sentimentul neputinţei, coşmarul violenţei armate, al crimelor săvârşite cu arme cumpărate legal de pe raftul magazinului.
Atacul din Connecticut resuscitează (a câta oară?), vechea dezbatere din America asupra controlului armelor aflate la populaţie. Milioane de americani sunt furioşi, revoltaţi, disperaţi de neputinţa vinovată a autorităţilor de a stopa flagelul atacurilor cu arme de foc. Găsesc în media americane o aproximare de 270 de milioane de arme de foc aflate legal în posesia cetăţenilor, în condiţiile în care o parte din membrii acestei naţiuni care numără 300 de milioane au nu una, ci „colecţii de arme”.
Desigur, se cunoaşte foarte bine contra-argumentul la cererea de restricţionare a vânzării de armament către populaţie: faimosul amendament 2 din Constituţia Statelor Unite (dezbătut de Congres în 1789 şi adoptat definitv în 1791, odată cu primele zece amendamente, li
