Nu e o greseala, ci chiar o sintagma pe care o avanseaza Cristian Tudor Popescu intr-un editoral a carui tema se arata a fi destul de limpede nenumitul Traian Ungureanu. “Presa zisa” e din unghiul suparatului pe internet ex-guru al presei scrise ceva legat de injuraturi. Sa dam intai cuvantul magistrului, ca sa vedeti pe urma de ce ma intereseaza toata povestea:
Presa de astazi din aceeasi tara este presa audio, video, scrisa si zisa, presa zisa – daca nu injuri, daca nu faci pe careva, simplu si din suflet, „bou“, „porc“, „dobitoc“, „vaca“, „impotent“, „curva“, daca nu arati ca mai ai putin si il iei la pumni pe respectivul sau o smotocesti pe respectiva, traiesti cu teama ca nu te baga nimeni in seama.
Mie mi se pare ca CTP a pus degetul pe ceva important in toata povestea de mai sus (nu pe Traian Ungureanu, devenit un fel de Mihaela Radulescu a europarlamentarelor prin supraexpunere). E vorba de ceea ce am numit pe la diferite discutii si prezentari in cadru mai mult sau mai putin organizat “oralizarea scrisului”. Presiunea netului asupra exprimarii culte e, in Romania si in 2009, imensa si pe alocuri excesiva. Nu vorbim de prescurtarile de chat, scrisul fara diacritice si alte inovatii discutabile, ci de faptul ca pe bloguri si forumuri se scrie, spre deosebire de alte locuri, intr-un mod mult mai apropiat de felul cum vorbim. De fapt distanta dintre limba “culta” si cea de pe strada e foarte mare la noi, din cauza a 50 de ani de comunism si a pornirilor de semidoct (gerunziul pentru orice, excesul de determinante, neologismele calpe, abstractiunile medii, abuzul de pronume, reflexivele, diateza pasiva etc.) pe care le-au avut de-a lungul timpului generatiile de ziaristi, politruci, scriitori de omagii integrati in sistem, fara sapte ani de-acasa si cu facultati facute pe puncte. Pe internet, in schimb, oralitatea face explozie in cuvantul tipar