Câţi campioni sau măcar jucători a reuşit sistemul privat românesc să creeze pentru a permite României, şi nu doar companiilor străine din România, să valorifice avantajul istoric de a ajunge în Uniunea Europeană şi deci de a fi parte componentă dintr-o piaţă unică de circa jumătate de miliard de consumatori?! Nici măcar câţiva jucători! Cât despre campioni, ce să mai vorbim! Piaţa Uniunii Europene este o minune, dar nu pentru România, căci aceasta n-are campioni şi nici măcar jucători cu care să-i testeze oportunităţile.
Dar apropo de şanse pentru viitor, a creat în 20 de ani sistemul privat bazele unei minime dezvoltări a ţării pentru următorii 20 de ani? Să zicem că nu a avut timp istoriceşte să-şi dovedească eficienţa şi performanţa, dar, prin fundamentele create, le va proba în viitor. Păi, sistemul privat în România a scos statul din joc cam de peste tot şi nu i-a luat locul în nimic (nici în infrastructură, nici în sănătate, nici în educaţie, nici în industrie, nici în agricultură).
Ba, de ce să fim nedrepţi?! Sistemul privat în România a creat ceva: un sistem de consum. Care însă este la fel de efemer ca şi consumul însuşi.
Acest sistem bazat pe import – şi, ca orice import fără export, bazat pe credit extern – a dezarticulat complet economia între consum şi producţie, răpindu-i orice şansă de dezvoltare. Reprezentanţii sistemului privat din România, împreună cu ocrotitotii lor, respectiv politicienii, nici nu realizează foarte exact că, prin sistemul doar de consum creat, au blocat totul iremediabil în România.
În blocaj este prins şi capitalul străin, care a avut o contribuţie imensă la crearea sistemului de consum fără ieşire. România trece că are o datorie externă de 90 miliarde euro. Nu este a ei, ci a firmelor străine care şi-au finanţat expansiunea lor aici prin credite îndeosebi de la mamele lor din Occi