Elena Hanganu. Sînteţi din Bacău şi v-aţi mutat în Italia. Scrieţi poezie şi proză în limba română. Pentru o absolventă de filosofie în vîrstă de 25 de ani, textele dvs. provoacă perplexitate. Am jurizat recent, pentru un concurs, lucrări al unor elevi de clasa a IV-a care erau mai bine orientaţi în acest domeniu. Citez poemul Emigrarea: Pe strada noastră cumpănind/S-a ivit un nou portal,/Întunecat de ignoranţă/ Şi greu ca piatra de altar!/Printre stejarii luminaţi/De al speranţei far uitat,/Rădăcina iar renaşte/ Astăzi, sub un alt hotar! Bine că acolo unde staţi nu înţelege nimeni limba în care scrieţi, că eraţi pasibilă de expulzare. Vă aflaţi în patria lui Dante şi Montale, nu?

Luminiţa Mihaela Bugan. Mi-aţi trimis doar două poezii. Cum sînteţi chimistă, aţi extrapolat probabil ideea că şi o singură moleculă de substanţă are toate proprietăţile substanţei respective. Dar în poezie nu e tocmai aşa. Poate aveţi alte versuri mai convingătoare decît acestea, cam naive şi facile: De când mi-ai arătat/într-o scrisoare,/ că linia vieţii tale/nu mai poate/ să se suprapună peste a mea,/ celelalte scrisori,/ venite de la poli, de la ecuator, s-au pierdut aiurea-n mine,/ fără să mai poată da ceva/ din răceala sau căldura lor. Mai trimiteţi şi mai analizăm.

Ana Soman. Felul în care dozaţi patetismul şi umorul, reveria şi autoironia mă fac să cred că aveţi talentul şi inteligenţa necesare unui poet şi că veţi progresa. Aţi trimis texte multe, ceea ce este bine, dar destul de inegale. Unele dovedesc influenţa unui ilustru optzecist: E-un delir! Iată şi dormitorul,/ Salteaua, lampadarul, scrumiera,/ Balansoarul şi raftul cu cărţi noi Ed. Terra./ Şi obosiţi de-atâtea o-uri şi a-uri/Se-aşează-n sufrageria cu masa-ncărcată/ Smochine, curmale, alune cu sare,/ Porumb şi fistic ca nişte scoici de la mare. L-aţi ghicit, nu-i aşa? Altele sînt mai origin