Rezultatul alegerilor a facut ca majoritatea liderilor sa devina parlamentari. Si nu doar atat. Multi dintre ei sunt sefi sau vicesefi de comisii. Adrian Nastase si Nicolae Vacaroiu sunt presedinti de Camere. Ce i-ar indreptati pe acesti lideri sa ceara o schimbare radicala in partid? O asemenea exigenta apare intr-un partid ajuns la podele; intr-un partid in care liderii nu mai au nimic de pierdut. Unul dintre cele mai vizibile fapte politice ale lui 2005 il reprezinta intepenirea PSD in procentajul de 28%-30%. Cazile de baie mai pricopsite sunt prevazute cu un dispozitiv numit popular si opritor. Gratie acestuia, cand apa ajunge la un anumit nivel, dand sa se reverse si sa transforme in iahturi papucii proprietarului, se ridica automat dopul din gatlejul de evacuare. Principalul partid de Opozitie pare a fi fost dotat, in 2005, cu un asemenea dispozitiv. Ori de cate ori a fost sa dea in sondaje peste marginile lui 28%-30%, ceva a actionat ca un opritor. PSD s-a pastrat la acest nivel.

S-a pus aceasta stagnare pe seama disensiunilor de la varf. Fara a exclude rolul nefast al imaginii de formatiune inca nelimpezita, aceasta nu epuizeaza explicatiile fixarii PSD intr-un anume procentaj.

Cauzele sunt mult mai profunde.

Sunt cauze de esenta.

PSD are un nou presedinte dupa Congresul din aprilie 2005. Mircea Geoana - pentru ca despre domnia-sa e vorba - n-a fost ales insa in urma unei nemultumiri de proportii in randurile militantilor si simpatizantilor. Victoria domniei-sale n-a fost impotriva lui Adrian Nastase - liderul sub conducerea caruia PSD a castigat la limita parlamentarele din 2004 si a pierdut - tot la limita - prezidentialele. Mircea Geoana l-a invins pe Ion Iliescu. Fostul presedinte candida insa la functia suprema in PSD gratie unei intelegeri din vara lui 2004. Intre domnia-sa si rezultatele scrutinului nu era nici o legatura.