După ce a pierdut, în 20 de ani, 93% din producţie şi jumătate din consum, piscicultura vrea revanşa, în urma unor investiţii de aproape 400 de milioane de euro până în 2013. Despre pescuit se spune că „este sportul care are drept obiect un băţ cu o momeală la un capăt, iar la capătul celălalt un ţicnit gata momit.“ Când vorbim, însă, de o industrie cu o capacitate de 100.000 de tone anual şi o valoare de câteva sute de milioane de euro, „ţicneala&ldqu

După ce a pierdut, în 20 de ani, 93% din producţie şi jumătate din consum, piscicultura vrea revanşa, în urma unor investiţii de aproape 400 de milioane de euro până în 2013.

Despre pescuit se spune că „este sportul care are drept obiect un băţ cu o momeală la un capăt, iar la capătul celălalt un ţicnit gata momit.“ Când vorbim, însă, de o industrie cu o capacitate de 100.000 de tone anual şi o valoare de câteva sute de milioane de euro, „ţicneala“ înseamnă o afacere care costă mult, dar şi produce pe măsură. „O investiţie pentru realizarea unei ferme de sturioni costă 150 euro/mp, iar una într-o fermă de păstrăvi, circa 30.000 de euro/ha. În medie, o fermă de păstrăvi are 150 de hectare“, arată Nicolae Dimulescu, preşedintele Patronatului Român al Producătorilor din Acvacultură, Rompescaria.

În ceea ce priveşte recuperarea investiţiei, aceasta diferă, în funcţie de specie, de la nouă-zece ani la crap, până la cinci-şapte ani la păstrăvi. „În cazul unei ferme bine structurate, la o investiţie de 5.000 de lei/ha, se pot obţine 15.000 lei/ha, dar aici vorbim de afaceri pe termen mediu şi lung, piscicultura, acvacultura nefiind afaceri care se pot desfăşura pe termen scurt“, spune şi Victor Savi Nims, avocat în cadrul casei de avocatură Vilău&Mittel. Problema pentru acest tip de industrie ţine, ca de altfel şi sistemul din care face parte - agricultura -, de faptul că în ultimii 20 de ani a regresat,