Ca sa nu se confunde cu plopul alb sau cel tremurator, trebuie stiut ca scoarta plopului negru este brazdata de timpuriu, in timp ce la celelalte specii de plop scoarta ramane neteda pana la cele mai inaintate varste. Mugurii de plop negru sunt mari, ascutiti si alungiti, de 2-3 centimetri, si au proprietati medicinale deosebite.

Plopul negru creste de la campie pana sus, la munte, la altitudini de 1.400, 1.800 de metri. Poate atinge inaltimi de pana la 35 de metri si un diametru de doi metri. Plopul negru prefera terenurile umede de pe malurile raurilor si din lunci.

In scop terapeutic, de la plopul negru se folosesc mugurii, cu miros placut si gust amarui, aromat, care se pot recolta de la sfarsitul lunii februarie pana in aprilie, de preferat inainte sa dea frunza.

Mugurii de plop negru au efect antiseptic, datorita uleiurilor volatile din compozitie, astringent, antiinflamator, tonic si expectorant, analgezic, datorita salicinei din compozitie, diuretic.

Preparatele din muguri de plop negru se recomanda in astmul bronsic si bronsite, candidoza, cistite si cancer, degeraturi, spondiloza anchilozanta, tuberculoza cutanata, tuse, dermatomicoze.

Mugurii de plop negru se pot administra sub forma de infuzie, pulbere, macerat la rece, ulei, tinctura, alifie. Infuzia se prepara dintr-o lingurita de planta macinata peste care se toarna o cana de apa clocotita. Gargara cu infuzie sau macerat de muguri de plop negru se recomanda in combaterea candidozelor si micozelor cavitatii bucale.

Maceratul la rece se prepara din doua linguri pline de planta, puse intr-un litru de apa si se lasa la temperature camerei, sapte ore iarna si trei ore vara, apoi se strecoara. Maceratul se bea pe parcursul unei zile, intre mese.

Pulberea se obtine macinand muguri de plop negru, bine uscati, prin rasnita de ca