Am să mă abţin cît pot de tare şi n-am să povestesc aici despre geamurile termopan care împlinesc azi, în mod sublim, estetica unor mînăstiri româneşti construite acum cîteva sute de ani. N-am să povestesc nici despre ororile de marmură care înlocuiesc, pentru că „sînt mai frumoase“, lespezile de piatră pe care călcau domnitorii, odinioară, în aceleaşi mînăstiri. Şi n-am să scot o vorbă nici despre felul delirant în care arată sutele de biserici apărute prin cartiere, prin sate şi comune, în ultimii ani de entuziasm ortodox. Cu mare greutate, am să mă abţin să relatez şi povestea unei eleve care, pentru că era îmbrăcată în negru şi pentru că asculta Led Zeppelin, Iron Maiden şi Metallica, a fost ridicată în picioare la ora de religie şi arătată întregii clase, să vadă bieţii colegi cum arată o satanistă care va arde în flăcările iadului. Pentru că aşa le-a spus domnul profesor de religie, că cine ascultă muzică rock e satanist şi e condamnat de la bun început, fără posibilitate de scăpare, la cazanul cu smoală în care îşi ispăseşc păcatele, pentru vecie, marii păcătoşi. La fel de bine, n-o să povestesc nici despre copiii care refuză să intre şi să viziteze un monument arhitectonic al catolicismului, la Milano, la Paris, la Köln, sau prin alte părţi ale lumii, pentru că dom’ profesor de religie le-a spus că e mare păcat, că nu e voie să intri în bisericile altora, care nu sînt ortodocşi. Mă-ntreb şi eu, ca prostu’ satului, de ce-o fi voie să rupem bilete pe la mînăstirile noastre, monumente istorice ale ortodoxiei, pentru nemţi, italieni, francezi, care vin să viziteze locurile astea. Nu e păcat să intre în bisericile noastre nişte indivizi catolici care s-au abătut de la dreapta credinţă? Sigur că n-am să povestesc nici despre felul în care, pentru a obţine linişte sufletească şi alinare, unii dintre compatrioţii noştri se calcă în picioare, cînd vor să ia apă s