Acest articol este dedicat unei tari frumoase care nu si-a gasit inca calea si celor care vor sa o schimbe in bine, sa o modernizeze. Ideile sunt scrise pe avioane, cand apare o minima detasare (care sa permita obiectivitatea) de sentimentul de iubire de tara, care te incarca energetic si te motiveaza, si cel de alaturare la clubul epuizatilor de mediul romanesc, care te impinge sa imbratisezi fatalismul, caci “asta-i viata”. Articolul, in patru parti, poarta acest nume deoarece, asa cum naravul e, precum filmul, greu de ucis, si Romania e la randu-i greu de modernizat. Asta nu inseamna ca e imposibil, ci doar ca aceasta modernizare trebuie facuta cu pasiune, cap si cativa ani buni de eforturi din partea unei minoritati hotarate, care sa creeze o noua majoritate, mobilizata pentru o Romanie mai buna. O minoritate vocala, hotarata sa nu dea inapoi si sa faca ce trebuie facut astfel incat ai sai copii sa nu fie la randul lor inca o generatie de sacrificiu, si sa poata fi mandri -si sa o spuna- ca sunt romani. Teza pe care v-o propun e ca nicio reforma a statului, declarata sau nu, nu poate reusi fara o schimbare – indusa prin militantism si educatie – la patru niveluri esentiale pentru a ne putea moderniza. Fara o schimbare de fond, la aceste patru niveluri, orice reforma va ramane doar una cosmetica, o forma fara fond, o schimbare de dragul schimbarii. Fiecare dintre cele patru articole din aceasta serie va trata unul din aceste niveluri de modernizare:
destinul – mai precis raportarea noastra la destin, renuntarea la fatalism si promovarea actiunii. Cum depasim “Doamne ajuta” si Miorita? meseria – raportarea noastra la profesionalism, treaba bine facuta. Cum sa transformam “merge si asa” in “meseria e bratara de aur” (valorizarea muncii), respectiv in “bunul gospodar își face vara sanie și iarna car” (gandirea strategica si nu doar tactica gandirii